Foarte multi parinti se plang de dantura copiilor lor. Si este adevarat ca din ce in ce mai multi copii sufera de diferite probleme de sanatate a dintilor. Fie ca sunt patati, fie ca au carii sau defecte, cei mari pun adesea aceste aspecte pe seama “proastei dentitii” a odraslelor lor. Nu se gandesc ca poate nici ei nu au facut tot ce le trebuia pentru ca micutii sa aiba o dentitie cat mai frumoasa si sanatoasa. I-au invatat oare la timp si in mod corect sa-si ingrijeasca dantura? Le-au asigurat o alimentatie cat mai sanatoasa, pentru ca dintii lor sa fie sanatosi, sau nu le-au putut refuza rugamintile de a manca multe dulciuri?
Primii dintisori
Bebelusului incep sa-i apara primii dintisori, in general, in jurul varstei de sase luni. Pot aparea si ceva mai devreme (dupa trei luni), dar si mai tarziu (la noua luni), ceea ce nu constituie o anormalitate. Parintii nu trebuie sa intre in panica daca dintisorii micutului nu apar la la varsta trecuta in manualele de specialitate. Dintii de lapte apar pana in jurul varstei de trei ani, atunci cand copilul are deja o dentitie completa, cu 20 de dinti. Aparent, n-ar trebui ca parintii sa-si faca prea multe griji in legatura cu dintii de lapte, pentru ca, oricum, ei vor cadea. Dar aparentele insala. Chiar de la aceste varste fragede pot sa apara probleme de dentitie care sa-l afecteze pe copil toata viata. Despre ce fel de probleme este vorba? In primul rand, pot sa apara deformari ale dintilor. Doua sunt cauzele principale (in afara situatiei in care dintisorii au iesit deja deformati): biberonul si suptul degetului. Biberonul poate sa contribuie la deformarea boltei palatale si a maxilarelor copilului, acestea avand influenta negativa asupra dintilor.
De aceea, el ar trebui inlocuit treptat, dupa varsta de noua luni, cu bautul laptelui sau al ceaiului cu cana. Acelasi efect poate sa-l aiba si prostul obicei (dar atat de des intalnit) al suptului degetului. In al doilea rand, bebelusului pot sa-i apara pete galbui pe dintisori. Aceasta este de fapt o boala numita fluoroza dentara. Ea poate fi cauzata de administratrea unor antibiotice la copil (cea mai periculoasa s-a demonstrat a fi amoxicilina folosita pentru tratarea unor infectii, precum otita). O alta cauza consta in deficienta sau surplusul de fluor. Carenta de fluor a organismului produce carii dentare, indeosebi la copii, motiv pentru care, in mod preventiv, se recomanda fluorurarea apei de baut pana la concentratia de maximum 1 mg fluor la un litru de apa. Acest microelement este indicat in cazurile de intarziere a osificarii, in rahitism, carii dentare. Fluorul nu este necesar pentru activarea cresterii. Administrat ca medicament, in doze sporite, fluorul poate deveni insa daunator, provocand incetinirea cresterii scheletice.
Continutul in fluor al diferitelor alimente este destul de redus, cantitati mai mari aflandu-se in peste, caise, carne de vita si porc, cartofi. Ar fi indicat ca, atunci cand incepeti sa periati dintisorii cu pasta de dinti, sa o evitati pe cea care are un continut ridicat de fluor. Daca nu, este obligatoriu sa consultati medicul stomatolog pentru a va spune cantitatea pe care o puteti administra micutului. El va stabili aceasta cantitate in functie de mai multe variabile, printre care continutul de fluor al apei pe care o consumati sau al sarii de bucatarie pe care o folositi zilnic. Aceasta boala nu trebuie tratata cu lejeritate, gandindu-va ca oricum dintii copilului se vor schimba. Odata instalata, aceasta deficienta are un caracter ireversibil.
In al treilea rand, chiar la aceste varste mici copiilor pot sa le apara carii. Acestea sunt provocate de diferite bacterii pe care cei mici pot sa le ia de la parinti deoarece se intampla adesea ca acestia sa foloseasca linguri sau furculite pe care le utilizeaza apoi cand ii hranesc pe copii. O alta cauza o reprezinta alimentatia necorespunzatoare.
Importanta alimentatiei
Cariile pot fi prevenite printr-un aport corespunzator de calciu si fluor, dar si prin reducerea consumului de alimente daunatoare sanatatii danturii. Dintisorii copilului incep sa se formeze chiar inainte de a se naste, pe cand se afla inca in pantecele mamei. La nastere, el are intregul set de 20 de dintisori “ascunsi” insa sub gingii. De aceea este foarte importanta alimentatia pe care o are femeia gravida, inclusiv din acest punct de vedere. Vitaminele si mineralele sunt esentiale pentru formarea unor dinti sanatosi ai viitorului bebelus. Dupa nastere, alaptatul la san constituie cea mai buna garantie pentru sanatatea dintilor sugarului.
Calciul si fluorul, cele mai importante elemente, sunt asigurate intr-o proportie maxima atunci cand bebelusul este alaptat. In paralel, in aceasta perioada, dintisorii vor fi curatati cu ajutorul unui tifon inmuiat in ceai de musetel. Aceasta curatare este imperativ necesara atunci cand sugarul este hranit cu lapte praf, care contine si zahar. Mai tarziu, cand micutul poate sa manance mai toate alimentele, trebuie sa avem in vedere si aportul pe care acestea il au la sanatatea danturii lui. In general, se recomanda sa nu i se dea prea multe preparate care contin zahar. Se stie ca micutii sunt mari amatori de dulciuri, dar trebuie sa limitam cantitatea de zahar pe care o consuma zilnic, pentru ca acesta este unul dintre alimentele responsabile de aparitia cariilor. La fel si preparatele fainoase sau bauturile racoritoare acidulate, pe care cei mici ar trebui sa le consume in cantitati limitate.
Primul periaj
Exista specialisti care recomanda ca periajul dintilor sa inceapa de la cateva luni, atunci cand bebelusul poate sa stea in fundulet. In majoritatea cazurilor nu se intampla insa deloc asa. Parintii aleg sa-i invete pe cei mici sa-si curete dintisorii mult mai tarziu, de obicei dupa ce implinesc un an si merg singuri. Atunci cand cei mici reusesc sa se deplaseze singuri, ii urmeaza de obicei pe parinti peste tot prin casa. Sunt extrem de atenti la tot ceea ce fac acestia si incearca sa le copieze gesturile si miscarile. Astfel, copiii isi vad parintii si dimineata si seara cum executa ritualul spalarii dintilor.
Cei mai multi sunt extrem de curiosi si vor sa faca si ei ceea ce vad la parintii lor. Acestia ar trebui sa le prezinte spalatul dintilor ca pe o activitate amuzanta. Acum este varsta la care ei vor deprinde sau nu (depinde doar de parinti) ritualul spalarii dintilor, pe care trebuie sa-l urmeze toata viata. Chiar daca nu inteleg pe deplin de ce este necesar sa faca acest lucru zilnic, daca il vor indragi il vor face din placere si va deveni, pe masura ce cresc, un gest reflex.
In acesta perioada, parintii trebuie sa le cumpere celor mici periute si pasta de dinti speciale si sa-i lase sa se joace cu periuta, dar numai sub atenta supraveghere. Apoi sa le curete asa cum trebuie dintisorii. E nevoie de multa rabdare pentru a nu-i stresa pe cei mici, pentru ca pot deveni nervosi daca li se ating din greseala gingiile intr-un mod care sa le provoace durere. Astfel, exista riscul ca micutul sa simta replusie fata de periajul dintilor, pe care va evita apoi sa-l execute. Nu trebuie ca pasta si periuta de dinti sa fie lasate intr-un loc in care cei mici sa aiba acces usor la ele, deoarece se pot rani sau pot folosi o cantitate mare de pasta de dinti, pe care o pot inghiti.
Cand ii putem lasa sa se spele singuri?
Dupa varsta de trei ani, periajul dintilor trebuie sa fie unul permanent. De acum, parintii ii pot lasa pe cei mici sa se spele singuri, dar tot sub supraveghere. Dupa patru ani, copilul trebuie sa se spele singur, de doua ori pe zi (dimineata si seara). El mai trebuie invatat de parinte si care sunt miscarile necesare pentru ca periajul sa fie facut corect, astfel incat sa acopere toate suprafetele dentare. Aceste miscari trebuie sa le stie pana la varsta de sase ani, atunci cand incep sa-i cada dintii de lapte si sa-i apara primii dinti permanenti.
