Cancerul osos este o boala destul de rara si este frecventa in randul copiilor si adolescentilor. Cele mai intalnite forme de cancer osos sunt condrosarcomul ( apare in cartilaj), sarcomul Ewing ( in tesutul din maduva osoasa) si osteosarcomul ( in tesutul osos de crestere).
Cancerul osos primar este diferit de cel secundar, sau metastatic. In cazul in care pacientul sufera de cancer metastatic, originea cancerului este alta decat osul, insa se intinde de la organul afectat catre oase.
Cancerul osos primar nu are cauze foarte bine definite, adultii care sufera de boala Paget prezentand un risc crescut de aparitie a osteosarcomului. Pe de alta parte, cancerul secundar este mult mai intalnit si isi are originea in maduva oaselor.
In unele cazuri, cancerul poate fi si ereditar:
Sindromul Li-Fraumeni – se manifesta prin cresterea riscului de aparitie a mai multor tipuri de cancer ca cel la san si cerebral.
Exostoza multipla – copiii care mostenesc aceasta boala prezinta un risc mai mare de aparitie a condrosarcomului, manifestandu-se prin formarea de tumori cartilaginoase la nivelul oaselor.
Sindromul Rothmund- Thomson – se manifesta prin dezvoltarea incompleta a scheletului, eruptii cutanate si risc crescut al aparitiei cancerului osos.
Retinoblastomul – o forma foarte rara de cancer a ochiului.
De asemenea, o alta cauza a aparitiei cancerului de oase poate fi expunerea intensa la radiatii. Dozele mari de radiatii, in special radioterapia folosita in tratamentul altor tipuri de cancer poate creste riscul de dezvoltare a cancerului osos mai ales la pacientii tineri.
Acest tip de cancer apare la nivelul oricaror oase, dar in special la nivelul oaselor lungi ale membrelor. Cel mai intalnit simptom este durerea sau edemul la nivelul articulatiilor, insa se poate manifesta si prin fracturi osoase, anemie, scadere in greutate, oboseala sau febra.
Daca observati simptome ce pot indica prezenta cancerului osos, este recomandat sa faceti imediat un consult. Daca pacientul acuza dureri la nivelul oaselor nu inseamna neaparat ca acesta are cancer, aceste dureri putand fi asociate si cu artrita.
Printre testele ce ajuta in diagnosticarea cancerului amintim:
Scanarea osoasa- aceasta este o procedura prin care pacientului ii este injectata o cantitate mica de material radioactiv, care va fi apoi detectata cu ajutorul unui aparat care reda imaginea oaselor.
Testele imagistice – ecografia, radiografia, tomografia si testele RMN permit doctorului sa evalueze zona afectata.
Determinarea tipului de tumora necesita prelevarea unei probe de tesut. Tehnicile pentru prelevarea tesutului tumoral sunt:
– Biopsia pe ac – aspirarea pe ac fin si biopsia cu un ac mai grosut cu ajutorul caruia se recolteaza o bucata mica de tesut;
– Biopsia chirurgicala – se face o incizie a pielii si se indeparteaza partial sau total tumora. Daca avem de a face cu o tumora extinsa, pacientul va fi supus anesteziei generale.
Tratamentul depinde de marimea, tipul, localizarea si stadiul in care se gaseste tumora canceroasa.
Chirurgia este cel mai des intalnit tratament si implica indepartarea tumorii impreuna cu zona de tesut de care este inconjurata. In cazul osteosarcomului, chirurgia de pastrare a membrului afectat implica inlocuirea acestuia cu o proteza sau cu un os provenit prin transplant. Daca osteosarcomul se extinde, atunci va trebui indepartata atat tumora, cat si metastazele.
Tratamentul sarcomului Ewing implica radioterapia, chimioterapia multidrog si indepartarea chirurgicala a tumorii primare.
Radioterapia este un tratament des intalnit in tratarea marii majoritati a tipurilor de cancer. Implica tratarea tumorii cu radiatii, ca razele gamma sau razele X.
Chimioterapia impiedica diviziunea rapida a celulelor canceroase ce pot fi intalnite preponderent in maduva osoasa, sistemul reproducator si tractul gastrointestinal. Spre deosebire de radioterapie, care trateaza doar partea corpului expusa la radiatii, chimioterapia trateaza tot corpul.
