Madonna nu are rabdare pentru vinul rau. Am invatat asta in timp ce stateam intr-o sufragerie bine amenajata din casa ei din New York, cu Nina Simone cantand incet in fundal.
Trebuie sa va spun ca casa Madonnei miroase uimitor – ceva delicios, poate pui prajit, se gatea intr-o bucatarie in alta parte din casa si in aer era un parfum bland, poate iasomie. In timp ce o asteptam pe Madonna, managerul ei de zi cu zi, publicistul ei, si am stat de vorba in timp ce stateam intins pe un superb mobilier de culoare crem asezat pe cel mai mare covor pe care l-am vazut vreodata, deasupra podelelor din lemn negru imaculat. Pe peretele din spatele meu era o fotografie alb-negru cu o femeie cocotata pe marginea unui pat zbuciumat, imbracata putin, sugand o arma, este fotografia lui Helmut Newton „Fata cu pistolul”. Desigur.
Madonna a intarziat, dar asta nu a contat pentru ca este Madonna. Ce este timpul, de fapt? Si-a cerut scuze cand a sosit si ne-am apucat repede de treaba. Era in proces de planificare a unei strangeri de fonduri la Art Basel din Miami Beach si, ca orice perfectionist, dorea sa guste vinurile care puteau fi servite. Ea a ingenuncheat pe podea in timp ce se gandea la diverse rosii si albe si un rose – sau „apa de vara”, asa cum o numea ea. — Roxane, spuse Madonna. „Nu trebuie sa porti rochia aceea in seara asta…” Atunci am expirat. Acesta era un teritoriu familiar. Numele meu face parte dintr-un cantec cunoscut sau doua. Am zambit si am spus: „Nu, nu vreau”. La un moment dat, ea mi-a cerut parerea despre un vin deosebit de suparator, mi-a dat paharul ei si a jurat ca nu are nimic contagios. Am crezut-o si am luat o inghititura. Pentru a fi corect, vinul era groaznic – avea gust de otet – iar anul de pe sticla scria 2016, asa ca nu era inca vin cu adevarat. A fost sugestia de vin.
Madonna este foarte buna la multitasking. In timp ce se gandea la vinuri, ea a rezistat cu mine si in scurt timp a terminat cu vinul rau. „Scoateti-i pe mediocrii de aici”, ii spune ea lui Dustin, tanarul care a servit tot vinul si si-a cerut scuze pentru mediocritatea lui, desi acea mediocritate nu a fost vina lui. „O sa fac frau inainte sa beau vin rau”, a declarat ea, iar eu am fost complet de acord. Nu voiam altceva decat ca Madonna sa-si ofere parerile despre vin pentru tot restul serii. Dustin ne-a adus prompt vinul bun, servit intr-un decantor de cristal. L-am baut si a fost, intr-adevar, bun.
In zilele care au precedat conversatia noastra, m-am tot intrebat ce as putea sa o intreb pe Madonna ca nu fusese deja intrebat. Ea este o figura in cultura populara de mai bine de 30 de ani. Erau multe despre care eram curios. Adica, am crescut pe muzica ei. Ca o fata catolica buna, eram obsedata de „Like a Prayer” si de modul in care ea imbina transsubstantiatia si erotismul. Am ascultat The Immaculate Collection non-stop. Am ravnit cartea ei Sex, care a aparut exact cand am implinit 18 ani. Am fost intrigat de viata ei personala. I-am admirat rezistenta si evolutia artistica. Dar nu am vrut sa pun intrebari stupide. Nu am vrut sa ma indoiesc , desi treaba mea era, bineinteles, sa ma indoiesc.
„Nu cred ca exista o anumita varsta in care sa nu poti spune, simti si fi cine vrei sa fii”.
Pe parcursul unei ore, am vorbit despre o multime de lucruri, dar am inceput cu viitorul ei proiect de film, Loved, o adaptare dupa romanul lui Andrew Sean Greer The Impossible Lives of Greta Wells.Pe masuta ei de cafea, erau dosare pline cu cercetari pentru proiect — decoruri potentiale, costume si asa mai departe. Madonna este minutioasa. De fapt, ea a co-scris scenariul si va regiza filmul. Romanul urmareste personajul din titlu in timp ce ea trece prin timp si negociaza trei vieti diferite pe care le-ar fi putut trai. Povestea se concentreaza si pe relatia Gretei cu fratele ei geaman gay, Felix, in acele vieti diferite. „Atinge o multime de subiecte cu adevarat importante in care am fost mereu investit sau sustinut – lupta pentru drepturile femeilor, drepturile homosexualilor, drepturile civile, lupta mereu pentru cei defavorizati”, spune Madonna. „M-am simtit intotdeauna oprimat. Stiu ca multi oameni ar spune „Oh, este ridicol sa spui asta. Esti o vedeta pop alba si bogata de succes”, dar eu” Mi s-a dat rahatul afara pentru toata cariera mea, si o mare parte din asta se datoreaza faptului ca sunt femeie si, de asemenea, pentru ca refuz sa traiesc o viata conventionala. Am creat o familie foarte neconventionala. Am iubiti care sunt cu trei decenii mai tineri decat mine. Acest lucru ii face pe oameni foarte inconfortabil. Simt ca tot ceea ce fac ii face pe oameni sa se simta cu adevarat inconfortabil. De ce ma atrage aceasta carte? De ce am vrut sa-l adaptez intr-un scenariu? Pentru ca ma atinge pe atatea niveluri si trateaza atat de multe subiecte importante. In acest moment, mai mult ca niciodata, este o poveste extrem de oportuna de spus”. Acest lucru ii face pe oameni foarte inconfortabil. Simt ca tot ceea ce fac ii face pe oameni sa se simta cu adevarat inconfortabil. De ce ma atrage aceasta carte? De ce am vrut sa-l adaptez intr-un scenariu? Pentru ca ma atinge pe atatea niveluri si trateaza atat de multe subiecte importante. In acest moment, mai mult ca niciodata, este o poveste extrem de oportuna de spus”. Acest lucru ii face pe oameni foarte inconfortabil. Simt ca tot ceea ce fac ii face pe oameni sa se simta cu adevarat inconfortabil. De ce ma atrage aceasta carte? De ce am vrut sa-l adaptez intr-un scenariu? Pentru ca ma atinge pe atatea niveluri si trateaza atat de multe subiecte importante. In acest moment, mai mult ca niciodata, este o poveste extrem de oportuna de spus”.
Roxane Gay: Ca artist, fie ca este vorba de film, muzica sau scris, crezi ca munca ta este politica?
Madonna: Complet.
RG: Cum asa?
M: Pentru ca sunt politic. Eu cred in libertatea de exprimare, nu cred in cenzura. Cred in drepturi egale pentru toti oamenii. Si cred ca femeile ar trebui sa-si detina sexualitatea si expresia sexuala. Nu cred ca exista o anumita varsta in care sa nu poti spune, simti si fi cine vrei sa fii. Tot ce trebuie sa faci este sa te uiti la cariera mea — de la cartea mea de sex pana la melodiile pe care le-am scris, sarutand un sfant negru in videoclipul meu „Like a Prayer”, temele pe care le-am explorat pe albumul meu Erotica . Pe masura ce imbatranesc si devin mai bine scriind si exprimandu-ma, atunci intri in era vietii mele americane si incep sa vorbesc despre politica si guvern si cat de proasta este politica tarii noastre,
RG: Au trecut aproape doua saptamani de la alegeri. Cum te-ai simtit dupa ce Donald Trump a fost ales presedinte al Statelor Unite? Ai fost surprins?
M:In noaptea alegerilor stateam la o masa cu agentul meu, care este si unul dintre cei mai buni prieteni ai mei, si ne rugam cu adevarat. Ne rugam. Era pe computerul ei. Ea este prietena cu cineva care lucra la campania lui Hillary [Clinton] si primea rapoarte de fiecare data, iar la un moment dat a spus: „Nu arata bine”. A fost ca si cum ai viziona un spectacol de groaza. Si apoi ea citea din Coran, iar eu citeam din Zohar. Faceam de toate: aprindem lumanari, meditam, ne rugam, oferindu-ne vietile lui Dumnezeu pentru totdeauna, daca numai. M-am culcat si, din noaptea aceea, ma trezesc in fiecare dimineata si e ca atunci cand te desparti de cineva care ti-a rupt cu adevarat inima. Te trezesti si pentru o secunda esti doar tu, apoi spui: „Oh, persoana pe care o iubesc mai mult decat orice tocmai mi-a frant inima si sunt devastata si sunt franta si nu am nimic. Sunt pierdut.” Asa ma simt in fiecare dimineata. Ma trezesc si spun: „Stai putin. Donald Trump este presedintele. Nu este un vis rau. S-a intamplat cu adevarat.” E ca si cum ai fi parasit de un iubit si, de asemenea, ai fi blocat intr-un cosmar.
„Ma trezesc si spun: „Stai o secunda. Donald Trump este presedintele. Nu este un vis rau. S-a intamplat intr-adevar”.
RG: Ce facem acum?
M: Simt ca o fac deja intr-o anumita masura oricum si am facut-o. Dar trebuie sa devin mult mai vocal si sa devin putin mai putin misterios. Ceea ce mi se pare cu adevarat uimitor este cat de linistiti sunt toti in industria mea. Adica, nimeni din domeniul divertismentului, cu exceptia poate cativa oameni, vorbeste vreodata despre ceea ce se intampla. Nimeni nu ia o atitudine politica si nu isi exprima o opinie.
RG: De ce crezi ca este?
M: Vor sa mentina o pozitie neutra, astfel incat sa isi poata mentine popularitatea. Adica, daca ai o parere si oamenii nu sunt de acord cu tine, s-ar putea sa nu obtii un loc de munca. S-ar putea sa fii pe lista neagra. Este posibil sa aveti mai putini urmaritori pe Instagram. Exista o multime de lucruri care ar fi in detrimentul carierei tale. Toata lumea chiar se teme. Pentru ca inca nu le afecteaza viata de zi cu zi , nimeni nu face nimic in acest sens.
RG: Cum ramai motivat dupa ce ai realizat atat de multe?
M: Arta ma tine in viata. In mod evident, am fost devastat sau cu inima franta toata viata, de la moartea mamei mele. Am avut atat de multe provocari de-a lungul carierei mele, oricat de mult ma percep oamenii de succes. Singurul mod in care am reusit sa supravietuiesc tradarii iubitilor, membrilor familiei si societatii este sa pot crea ca artist.
RG: Ce dincolo de arta iti da acest tip de impuls de a continua sa faci ceea ce faci?
M: Dorind sa inspire oamenii. Dorind sa atinga inimile oamenilor pentru a-i determina sa priveasca viata intr-un mod diferit. Sa fii parte a evolutiei, pentru ca, pentru mine, ori faci parte din creatie, ori faci parte din distrugere. Este inexplicabil; este ca si cum ai respira si nu-mi pot imagina ca nu o fac. Acesta este unul dintre argumentele in care as intra cu fostul meu sot, care imi spunea: „Dar de ce trebuie sa faci asta din nou? De ce trebuie sa faci un alt disc? De ce trebuie sa continui. turneu? De ce trebuie sa faci un film?” Si eu zic: „De ce trebuie sa ma explic?” Simt ca este un lucru foarte sexist de spus.
RG: Da. Pentru ca nimeni nu intreaba asta barbatilor.
M: Il intreaba cineva pe Steven Spielberg de ce mai face filme? Nu a avut destul succes? Nu a facut destui bani? Nu si-a facut un nume? S-a dus cineva la Pablo Picasso si i-a spus: „Bine, ai 80 de ani. Nu ai pictat destule tablouri?” Nu. M-am saturat de intrebarea asta. Doar ca nu inteleg. Voi inceta sa mai fac tot ce fac cand nu voi mai face asta. Ma opresc cand voi ramane fara idei. Ma opresc cand ma omori. Ce zici de asta?
RG: Mai simti aceeasi graba atunci cand atingi o noua etapa? Sau devine banal?
M: Nu. Cand am facut secretproiectrevolutie[scurtmetrajul din 2013 pe care Madonna l-a regizat impreuna cu fotograful Steven Klein, care a tratat subiectul libertatii artistice], a fost cu adevarat incitant pentru ca a fost o declaratie foarte politica. Si ori de cate ori imi fac show-urile live, ma simt inspirat artistic si entuziasmat pentru ca pot sa fac si sa spun o multime de lucruri pe care nu le pot doar daca fac un disc. De multe ori, acesta este singurul mod in care oamenii vor auzi muzica mea, pentru ca nu poti avea muzica ta in Top 40 daca ai peste 35 de ani. Este intotdeauna interesant sa cant. Imi place din ce in ce mai mult ideea de a sta in picioare cu un microfon si de a vorbi. Imi place sa vorbesc; Imi place sa joc cu publicul. Asta am inceput sa fac cu „Tears of a Clown” [cel mai recent spectacol de scena al Madonnei, care imbina muzica si povestirea]. Sunt obsedat de clovni si de ceea ce reprezinta ei si de ideea ca clovnii ar trebui sa te faca sa razi, dar inevitabil ascund ceva. Asa imi privesc viata. Ii tot spun lui Amy Schumer, Dave Chappelle si Chris Rock ca o sa fac stand-up si ar fi bine sa aiba grija. Vin. Vin chiar in spatele lor.
RG: Ce citesti acum?
M: Citesc mai multe carti. Imi insele foarte mult cartile, ceea ce nu este un lucru bun pentru ca e bine sa raman cu o singura carte si sa ajung la sfarsit, dar sunt un fan de carte. Citesc The Dovekeepers, de Alice Hoffman, iar inainte de asta citeam All the Light We Cannot See, de Anthony Doerr. Citeam si Iesirea din Africa a lui Isak Dinesen, desi nu este o carte noua.
RG: Editorul meu de la Harper’s Bazaar mi-a spus ca ai citit un fragment din The Beautiful and Damned pentru un videoclip pe care l-ai facut pentru revista. Eram curios de ce ai ales acea carte.
„Refuz sa traiesc o viata conventionala. Am creat o familie foarte neconventionala. Am iubiti care sunt cu trei decenii mai tineri decat mine. Acest lucru ii face pe oameni foarte incomozi.”
M: Il inchin pe F. Scott Fitzgerald si imi place scrisul lui, si am simtit ca ceea ce filmam, ca exista cumva o legatura cu povestile lui si cu decadenta vremii, dar si cu lipsa de expresie. Sau incapacitatea femeilor de a se exprima cu adevarat. Erau frumosi si al naibii.
RG: Am o ultima intrebare: ce iti place cel mai mult la arta pe care o faci?
M: Cred ca depinde de ceea ce fac. Imi place sa imping plicul. Dar nu-mi place sa o fac doar de dragul de a o face. Nu-mi place sa fiu provocatoare de dragul de a fi provocatoare. Imi place sa fiu provocatoare. Imi place sa fac oamenii sa gandeasca. Imi place sa ating inimile oamenilor. Si daca pot face toate aceste trei lucruri dintr-o singura lovitura, atunci simt ca am reusit cu adevarat ceva.
