Uneori o facem: luam puterea sociala de la sine inteles si faptul ca anumiti oameni isi exercita influenta si controlul asupra noastra. Intelegerea pe ce se bazeaza ne va ajuta sa o evitam si, de asemenea, sa nu o exersam.
Un profesor are putere asupra elevilor sai. Parintii o au asupra copiilor lor. Un sef are putere asupra angajatilor sai. Politicienii o au adesea si o abuzeaza. Puterea sociala este prezenta in toate domeniile vietii. Anumite profesii au mai multa putere sociala decat altele. Acum, dar… ce este cu adevarat puterea?
Este capacitatea de a exercita o dominatie hegemonica asupra unuia si/sau mai multor indivizi. Este, de asemenea, capacitatea de a influenta unul si/sau mai multi indivizi si de a indica autoritatea suprema recunoscuta intr-o societate . Dupa cum putem vedea, definitia puterii este pe cat de larga, pe atat de difuza. In istorie au existat diferite definitii, teorii si tipologii ale puterii, asa ca pentru a o intelege este mai bine sa cunoastem unele dintre cele mai acceptate.
Astfel, unul dintre primii care ne-a vorbit despre putere a fost Friedrich Nietzsche (2005). El a inteles vointa de putere ca pe o ambitie. Aproape in acelasi timp, Max Weber a definit-o ca fiind oportunitatea sau posibilitatea existenta intr-o relatie sociala care permite unui individ sa-si implineasca propria vointa.
Mai tarziu, din marxism, mai multi autori au studiat acest concept. Mai aproape de vremea noastra, un filozof francez, Michel Foucault, a dezvoltat una dintre cele mai cuprinzatoare analize ale puterii.
Desi au existat mai multi autori, acestia au fost unii dintre cei mai relevanti, fara a uita lucrarile despre puterea sociala care au aparut din psihologie.
„Cine face politica este de acord cu puterile diabolice care asteapta toata puterea”
-Max Weber-
Puterea sociala si Max Weber
Puterea sociala si impactul ei in fiecare dintre contextele noastre este un factor care a interesat intotdeauna comunitatea stiintifica . Astfel, studii precum cel realizat de psihologul Leonard Pickman si publicat in Journal of Applied Social Psychology dezvaluie ceva interesant.
Sunt oameni care considera legitima pozitia de putere a unor figuri in raport cu altele . Este ca si cum acea presupunere ar exista deja in noi, ca unele figuri au dreptul de a avea o influenta si un control mai mare asupra altora.
Max Weber a fost unul dintre cei mai importanti ganditori ai secolului al XX-lea si cei care au abordat pentru prima data acest subiect. Desi domeniul sau de studiu este foarte variat, lucrarile sale in domeniul puterii sunt, fara indoiala, cele mai remarcabile.
Pentru Weber, puterea sociala inseamna „probabilitatea de a-si impune vointa, in cadrul unei relatii, chiar si impotriva oricarei rezistente si indiferent de baza acestei probabilitati (Weber, 2005)”.
Putere si dominatie
Puterea implica capacitatea potentiala de a-si impune vointa si se poate manifesta in diferite moduri. In timp ce dominatia, inteleasa ca o forma de porunca-ascultare, ar fi cea mai reusita modalitate de exprimare a puterii.
In cadrul dominatiei exista diferite tipuri. Una dintre cele mai importante ar fi legitimitatea, care este credinta in validitatea unei anumite ordini sau relatii sociale. Exista trei forme de legitimitate in dominatie (Weber, 2007):
- Dominatia juridica rationala: „se bazeaza pe credinta in legalitatea ordinii stabilite si pe dreptul de a da ordine de catre cei care au competenta de a exercita dominatia conform ordinii respective”.
- Dominatia traditionala: „se bazeaza pe credinta obisnuita in sfintenia traditiilor care au existat dintotdeauna si pe legitimitatea componentelor de a exercita autoritatea in virtutea acelor traditii”.
- Dominatia carismatica: „se bazeaza pe daruirea extraordinara a sfinteniei, eroismului sau exemplaritatii unei persoane si a ordinii create sau revelate de aceasta persoana”.
Marxism
Potrivit lui Karl Marx , „miscarea politica a clasei muncitoare are ca scop ultim ocuparea puterii politice (scrisoare catre Bolte, noiembrie 292, 1871)” . Cand vine vorba de cucerirea puterii sociale, lupta de clasa politica sta la baza.
In plus, este mai presus de alte forme de lupta de clasa precum cea economica sau ideologica. Desi, potrivit lui Marx, schimbarile in baza economica pot influenta preluarea puterii, practicile politice vor avea o pondere mai mare (Sanchez Vazquez, 2014).
- Cu toate acestea, Marx nu a facut o teorie a puterii. Dar implica ca „puterea politica, in mod propriu vorbind, este violenta organizata a unei clase pentru oprimarea alteia (Marx si Engels, 2011)”.
- Din acest motiv, marxistii de mai tarziu au aprofundat teoriile puterii sociale. De exemplu, pentru Antonio Gramsci (1977) puterea claselor conducatoare asupra proletariatului si asupra tuturor claselor supuse modelului de productie capitalist nu este data pur si simplu de controlul aparatului represiv al statului.
- Aceasta putere este data fundamental de „hegemonia” culturala pe care clasele dominante reusesc sa o exercite asupra claselor subjugate, prin controlul sistemului de invatamant, al institutiilor religioase si al mass-media.
Michel Foucault
Foucault a sustinut ca puterea este peste tot, pentru ca nu vine de nicaieri. Prin urmare, puterea nu ar putea fi situata intr-o institutie sau intr-un stat, iar ideea marxista de preluare a puterii nu ar fi posibila. Puterea este o relatie de forte care exista intr-o societate la un moment dat.
Astfel, puterea, fiind rezultatul relatiilor de putere, este peste tot. Iar subiectii nu pot fi considerati independenti de aceste relatii.
Foucault, rasturnand conceptiile anterioare despre putere, se intreaba cum pot relatiile de putere sa produca reguli de drept care, la randul lor, produc discursuri ale adevarului? Desi puterea, legea si adevarul se hranesc reciproc, puterea mentine intotdeauna o anumita influenta preponderenta asupra legii si adevarului.
Desi Foucault analizeaza puterea in diverse contexte si timpuri, una dintre cele mai importante conceptii este cea de bioputere (Foucault, 2000). Bioputerea este o practica a statelor moderne prin care acestea controleaza populatia.
Puterea moderna, conform analizei lui Foucault, devine codificata in practicile sociale si comportamentul uman pe masura ce subiectul accepta treptat reglementarile si asteptarile subtile ale ordinii sociale.
Cu bioputere, se renunta la o regularizare biologica a vietii. Un exemplu clasic il gasim in spitalele de psihiatrie si in inchisori si instante, care definesc normele prin care o parte a populatiei se indeparteaza de societate (Foucault, 2002).
Puterea sociala in psihologie
In cadrul psihologiei sociale, John French si Bertram Raven (1959) au propus cinci forme de putere. Resursele pe care se bazeaza cei care exercita puterea s-ar baza pe aceste cinci forme. Astfel de forme de putere sunt urmatoarele:
- Puterea legitima: puterea unui individ sau a unui grup datorita pozitiei si obligatiilor relative ale sefului in cadrul unei organizatii sau societati. Puterea legitima confera autoritate delegata formal persoanei care o exercita.
- Puterea de referinta: capacitatea anumitor indivizi de a-i convinge sau de a influenta pe altii. Se bazeaza pe carisma si abilitatile interpersonale ale celui de la putere. Aici persoana supusa puterii ia ca model pe purtatorul puterii si incearca sa se comporte ca el.
- Puterea expertului: deriva din abilitatile sau expertiza unor oameni si din nevoile pe care organizatia sau societatea le au pentru aceste abilitati. Spre deosebire de celelalte categorii, acest tip de putere este de obicei foarte specific si limitat la domeniul particular in care este calificat expertul.
- Puterea recompensei: Depinde de capacitatea liderului de a acorda recompense materiale. Se refera la modul in care individul poate oferi altora un fel de beneficii ca recompensa, cum ar fi: timp liber, cadouri, promotii, cresteri de salariu sau responsabilitate.
- Puterea de constrangere: se bazeaza pe capacitatea de a impune pedepse din partea persoanei care o detine. Poate fi asimilat capacitatii de a elimina sau de a nu acorda recompense si isi are sursa in dorinta celor care i se supun de a obtine recompense valoroase, dar sub forma negativa a fricii de a le pierde. Aceasta frica este cea care asigura in cele din urma eficacitatea acestui tip de putere.
Cercetari psihologice asupra puterii sociale
In cadrul psihologiei experimentale, a fost abordata si problema puterii. Printre cele mai remarcabile descoperiri se numara tendinta ca , cu cat un individ sau un grup are mai multa putere, cu atat se ia in considerare mai putin perspectiva celorlalti, ceea ce inseamna ca cei puternici au mai putina empatie .
De asemenea, s-a demonstrat ca oamenii puternici au mai multe sanse sa actioneze . De exemplu, este mai probabil ca ei sa elimine orice stimul perturbator din mediu in comparatie cu oamenii mai putin puternici. Alte cercetari au documentat, de asemenea, efectul privitorului, care reflecta faptul ca oamenii puternici au sanse de trei ori mai mari sa ofere ajutor unui „strain aflat in dificultate”.
Pe de alta parte, un studiu a sugerat ca oamenii puternici: genereaza idei creative care sunt mai putin influentate de exemple remarcabile ; exprima atitudini mai putin in concordanta cu opiniile exprimate de altii; si sunt mai mult influentati de propria lor orientare a valorii sociale in raport cu reputatia unui oponent negociator.
Concluzie
Dupa cum s-a vazut, conceptiile despre puterea sociala au fost diverse si au fost foarte influentate de vremuri. De la o conceptie a puterii ca dominatie asupra unei persoane, puterea a ajuns sa fie inteleasa ca o retea complexa de relatii.
Aceasta conceptie a puterii, mai actuala, ne spune ca suntem mereu implicati in relatiile de putere. Fiecare interactiune pe care o facem va fi caracterizata de diferentele existente de putere. Prin urmare, a fi constient de puterea sociala este un prim pas pentru a evita influenta acesteia si a nu o exercita.
